My fantasy...

Picaturile mari si dese de ploaie invadau intuneriul provocat de o noapte nu tocmai linistita. De multe ori se intampla ca vremea de afara sa exprime sentimentele lui Josh. Ca de exemplu , acum. Se simtea oarecum groaznic , nefolositor , inexistibil. Dadu cu piciorul intr-o piatra , aceasta facand un zgomot ciudat pe asfaltul ud. Ii placea mirosul de asfalt ud , chiar daca era enervant. Cu toate ca nu plouase de mult timp , si acest lucru chiar il enerva pe baiat , de data aceasta era tocmai invers. Parca prevazuse ca avea sa ploua si ii placea acest sentiment. Se opri aproape de o banca , uitandu-se lung la aceasta , apoi se aseza pe ea . Isi lasa capul pe spate , cu un aer relaxat inchizand ochii si oftand lung. Avea foarte multe pe cap printre care si ca se certase cu Mellinda. Credea ca se vor impaca , se certasera de atatea ori , dar nu mai stia ce sa creada. Era debusolat complet , nu mai auzea nimic , era ca o marioneta controlata de un papusar. Il durea acest fapt , si incerca din rasputeri sa gaseasca o solutie care macar sa functioneze si sa nu se faca de ras. Dar nu prea conta. Atata timp cat se impaca cu ea , nu ii pasa ca se facea de ras. Mellinda conta prea mult pentru el , dar totusi avea si el orgoliul lui care nu ii permitea sa faca orice.
Se ridica usor de pe banca , uitandu-se in stanga si in dreapta. Isi ridica usor capul , picaturile reci de ploaie picandu-i in ochi , facandu-l sa clipeasca destul de des. Incepu a-si miscacu greutate picioarele spre o directie necunoscuta lui. Voia sa o gaseasca pe fata , sa se impace si sa uite de cea mai rea zi din viata lui. Bine , a doua cea mai rea. Strecura cateva injuraturi sanatoase printre dinti , amintindu-si multe lucruri care trebuiau a fi izolate intr-un mic coltisor din mintea lui si necautate vreodata.

În câteva momente , fu aproape de ieșirea din parc , dar ceva îl oprea. Se atașase de acel loc , venind acolo de fiecare dată când era trist sau plictisit , ori nervos sau simțind nevoia să stea singur. Deci , nu părăsise parcul înconjurat de întunericul nopții.Se întoarse ușor pe călcâie , având un sentiment ciudat , știa că se va întâmpla ceva. Își întoarse privirea înspre locul de unde auzise un fel de plânset dar nu văzu absolut nimic. Poate i se părea , poate chiar era cineva acolo , dar oricum nu avea chef de nimic , de nimeni.
Dădu puternic cu pumnul într-un copac care se afla în dreapta lui , făcând o gaură imensă , totodată auzindu-se un zgomot puternic , și deranjator. Voia să distrugă orice în calea lui , dar ceva sau mai bine zis , cineva îl oprea. Mereu îi apărea în față imaginea rozaliei , zâmbetul ei dulce , dar totuși răutăcios și provocator. Îi lipsea foarte mult , voia să o aibă doar pentru el. Dar , într-un moment parcă o zărise pe rozalie , dar credea mereu că este o iluzie , că el era atât de idiot și ea nu se va mai întoarce înapoi la el. Voia să își afunde capul în părul ei pufos , care mirosea incredibil de fermecător. Își trecu mâna prin părul ud din cauza ploii , aranjându-l ușor , continuând să pășească încet prin micile bălți deja formate. Numai plouase de mult , iar Josh nu mai era obișnuit cu sunetul și sentimentele care i le provoca ploaia rece a primăverii. Timpul trecuse foarte repede , nici nu își dăduse seama când se întâmplase asta , și erau aproape 2 ani de când el și Mellinda erau împreună. Lui i se păruse foarte puțin timp , mereu crezuse că vor fi împreună pentru totdeauna , dar desigur , era doar un vis care se sfârșise în acea zi.

Incepu sa planga si mai tare, vrand parca sa se descarce de tot ce simtea. Se rezema tremurand de trunchiul unui copac si-si privi mainile si picioarele insangerate. Arata deplorabil. Decazuse atat de mult de cand il pierduse pe el incat nu-i venea sa credea.
-Imi pare atat de rau, Josh, suspina incet, chiar daca stia ca el nu o aude, chiar daca stia ca totul se terminase intre ei. Voia sa-l vada si sa-si ceara scuze. Sa se impace cu el, caci era singurul care-i putea readuce zambetul pe buze. Fara el lumea ei era goala, lipsita de culoare. Isi dadu parul din ochi, gemand din cauza durerii ce o simtea si isi musca buzele cu putere, tremurand incet.

Auzind din nou acele plânsete , reuși să zărească acele câteva fire de păr rozaliu și un parfum incredibil. Semăna perfect cu Mellinda , dar el avea foarte multe întrebări. Dar aceasta era șansa lui să se împace cu rozalia pe care o iubea atât de mult și de care nu putea sta despărțit nici un minut. Voia să se ducă la ea , dar îi era frică. Îi era frică , că poate ea îl va alunga sau poate îi va trage și una. Începu ușor , ușor să-și amintească cearta lor atât de stupidă , copilărească și fără sens. Porniseră de la un nimic : se certaseră cine să mănânce ultima felie de pizza , iar el ca un bou nu renunțase. Habar nu avusese că cearta va ajunge atât de departe și se va întâmpla o tragedie pentru amândoi. De asemenea , în casă era dezastru. Tablouri căzute , pahare sparte , totul era un dezastru ca și viața lui.
Păși pe asfaltul ud , îndreptându-șe spre acel miros divin al parfumului rozaliei , sperând să nu o confunde. Deși , așa se întâmplă. Era o altă fată , tot cu părul roz și se părea că parfumul era același ca al rozaliei lui. Înjură printre dinți , mutându-și privirea în toate părțile , devenind cam panicat. O căuta cu disperare pe Mellinda , și nu voia ca toate să rămână așa , știind prea bine că va fi prea târziu daca nu o va face acum. Începu să alerge prin parc , încercând să o găsească , dar probabil nu era acolo. Nu mai gândea limpede , era total debusolat. Avea iluzii , nu mai știa ce să facă sau unde să o mai caute. Voia să urle , dar știa că nu era în pădure. Își mușcă cu putere buza inferioară , închizând ochii pentru câteva clipe. Strânse puternic din dinți , devenind disperat.

Incepu sa suspine, dorindu-si cu disperare sa-l vada. Se ridica cu greu de jos, balanganindu-se pe picioare din cauza ranilor pe care le avea pe genunchi si coapse si dintr-odata avu impresia ca-l vede alergand. Clipi des, sperand sa nu fie o iluzie.
-Joshua, striga cu putere, rugandu-se ca acel baiat sa nu fie vreun strain. Isi musca din nou buzele si o lua la fuga spre locul in care-l zarise. Se impiedica si cazu, dar de data asta, ramase acolo. Se intinse, inchizand ochii.
-Si mi-e dor sa visez in doi, si mi-e dor de tine, de noi, incepu sa planga, inecandu-se in plans. Ploaia continua sa cada cu putere, dar Mellindei nu-i pasa. Stia ca poate raci grav, stia ca ranile i se puteau infecta, dar nu mai conta nimic, daca nu' avea pe el.

Își auzi strigat numele și se întoarse , zâmbind văzând-o pe Mellinda. Se duse spre ea , ridicând-o de jos și o luă în brațe , strângând-o ușor. Își afunda capul în părul ei ud , și inhală mireasma specifică ei. O privi ușor în ochi , ștergându-i lacrimile cum obișnuia el să facă.
-Te iubesc. îi spuse ușor la ureche , mușcându-i ușor lobul urechii. Îi lipsise acest lucru , iar pentru el o zi era cât un an. Și nu suporta să stea departe de ea niciodată. O sărută apăsat , trecându-și limba peste buzele ei dulci , acest lucru făcându-l să zâmbească ușor. O strânse mai tare în brațe , nu voia să o mai lase să plece iar.
Ploaia încă nu se oprise , și afară era destul de frig. Observă vestimentația fetei , și oftă dezaprobator. Nu voia ca ea să răcească pentru că el va trebui să aibă grija de ea. Și Mellinda când era răcită avea toane mereu , și erau cam insuportabile. Dar cu toate acestea , Josh o iubea foarte mult , așa cum era ea.