Statea asezata pe nisipul acum rece, incalzit candva de razele soarelui iar acum imblanzit de razele lunii, ghemuita, privind marea. Valurile deveneau din ce in ce mai mari, zdrobindu-se la mal cu brutalitate, insa marea nu-si pierdea acea frumusete stranie, acele mreje cu care putea sa inlantuie pe oricine atat ziua, dar si noaptea sub cerul instelat si senin. Luna se intrezarea mandra pe langa suitele sale, stelele, dominand intregul cer.
Cu bratele cazute pe genunchi si capul asezat pe antebratul stang, Cressida isi lua pret de cateva minute privirea de la mare, privind in urma sa cu un oarecare oftat. Ce-i drept, se lasase frigul iar ea inca era imbracata intr-o fusta neagra, scurta, cu putina dantela, si un tricou mov. Geaca si-o uitase la bar dar nu se mai intorsese dupa ea, cu toate ca acum regreta. Nu mai era ea in stare sa mai parcurga acelasi drum.
Inchidea ochii, ascultand parca sunetul scoicilor care luate fara voie de pe nisipul inghetat, apoi erau purtate de valurile marii in larg.
Acasa 
Ultimele imagini 
Căutare 
Înregistrare 
Conectare 
