"A creative man is motivated by the desire to achieve, not by the desire to beat others."

O dimineaţă prea liniştită... o atmosferă parcă îngheţată pentru început şi cerul perfect senin. Razele palide ale soarelui atingeau timide sticla geamului acoperit cu o pânză albă. Alice îngână un cântec mai mult pentru ea, avea o voce subţire, uşoară care totuşi răsuna izbindu-se de pereţii reci ai coridorului, conturându-le forma. Stătea aşezată de ceva timp pe suprafaţa tare, rece a podelei, învârtind cheiţa unei cutii muzicale. Se opri din cântat şi privi lung, cu ochii săi mari şi de un cafeniu profund acel mic obiect din mâinile firave apoi un zâmbet i se picta încet pe buzele rozioare.
Se opri din toate acele manifestări, dar într-un mod mai brusc, punând în geanta micuţă acea cutiuţă şi îşi scoase un mic caieţel. Îşi notă câteva lucruri mărunte apoi începe să schiţeze câte ceva. Clar nu dorea să intre la cursuri în acea clipă, mai ales când nu se afla nimeni şi profită de acel moment în care pentru acele câteva clipe, nu se afla nici o persoană pe coridorul răcoros.

Cum nu avea chef de ore si mai ales de ora de istorie, atunci isi facu aparitia Alex. Defapt.., el nu avea chef de nici o ora niciodata dar asta e alta poveste. Se plimba cu mainile in buzunar, castile fiind date la maxim si cu privirea in pamant. Bineinteles, nu o observase pe tanara dar inainta cu pasi marunti si lenti oprindu-se fix langa ea, intorcandu-se cu fata spre fereastra. Ofta prelung, gandindu-se la toate problemele gastii. In mare parte asta il preocupa pe tanar, nimic altceva.

Concentrată era asupra acelor schiţe, mai ales pentru faptul că era la design vestimar şi de fiecare dată trebuia să vină cu ceva nou; însă nu era niciodată o problemă grea de rezolvat pentru ea, şi aşa era o ciudaţică printre toţi, şi la propriu şi la figurat. Asta în cazul în care alţii nu avea să o cunoască pe adevărata Alice.
Rozalia lăsă treptat creionul din mână pe o altă coală albă de hârtie şi îşi ridică încet privirea cafenie în sus. Muţi pentru o secundă când îl observă pe cel din faţa sa, ţinându-şi respiraţia doar pentru o secundă apoi eliberă aerul într-un mod silenţios. De multe ori reuşea să se facă nevăzută chiar şi pe holul în care se aflau doar doi-trei studenţi, putea să facă faţă şi la acest lucru.. cui îi mai acorda ei atenţie? Îşi subţia delicat buzele şi încetişor îşi strânse picioarele la piept, încercând atunci să-şi alunge orice gând din cap.

O privea pe tanara cu coada ochiului, dar o privi oarecum intens. O stia de undeva dar de unde sa o ia? O fii de la Redfern? Mai mult ca sigur. Isi scoase castile din urechi, schitand un zambet micut in coltul gurii.
- Deci, se pare ca ne intalnim aici...Alice, isi trecu mana prin par dregandu-si apoi vocea. Ofta prelung, fara sa mai zica nimic apoi.

Rămâse împietrită pentru câteva secunde, simţindu-şi pentru o clipă respiraţia cum se tăia. Vocea îi era cunoscută, atât de familiară... însă treptat îşi ridică ochii cafenii, tremurând uşor, către tânăr.
- Alexander... ? reuşi rozalia să rostească numele brunetului, vocea ei răsunând totuşi plăcut pe holul pustiu. Simţea pentru o secundă că timpul se oprise în loc şi nu-şi imaginase cum era posibil lucrul acesta, ca după atâta timp să se regăsească.. dar în tabere diferite. Însă nu ar fi fost o problemă, nu pentru ea.
Fire sensibilă, cu greu îşi stăpânea reacţiile şi îl îmbrăţişă imediat pe Alex cum se ridica de pe podeaua rece.

In ciuda faptului ca era mai rece si mai dur, nici el nu prea isi putu stapani emotiile. Mai ales ca i-a fost aproape cand ii era lui mai greu si nici nu o mai vazuse de atatia ani buni. O stranse puternic in brate, cuibarindu-si capul in umarul ei micut. Nu-l deranja deloc ca ea este din gasca rivala. Ba din contra. O facea mult mai speciala decat era si nu-i pasa ce o sa zica ceilalti. Cel putin pentru el.
- Nici nu stii...cat ma bucur sa te revad!, aduga brunetul pe un ton mai dulce de aceasta data, cum niciodata nu o mai facuse.

Îi strânse haina în pumnii micuţi şi îşi cufundă cât de mult putu chipul firav în pieptul lui. Inspiră acel parfum de care îi fusese atâta dor, însă nu-şi putu controla acea stare care o simţea în momentul de faţă.
- Nici tu n-ai idee cât de mult mi-ai lipsit! îi şopti pentru început, însă acele şoapte aveau să se transforme în hohote de plâns, dar unele de fericire, mai ales pentru faptul că îi fusese atât de mult dor de Alexander. În acele clipe îi trecură multe imagini prin minte, acele momente petrecute împreună şi.. şi se opri din a mai derula acea casetă din mintea ei. Se mulţumea cu prezentul, nici nu avea cuvinte cum să mulţumească. Doar îşi ridică treptat privirea cafenie către brunet şi îşi trecu degetele prin părul lui negru şi lung.
- Mi-ai lipsit atât de mult, Alex... îi şopti în cele din urmă când reuşi să se liniştească şi îşi lipi gingaşă chipul de fruntea băiatului.

Numai statu mult pe ganduri, si isi puse mainile sale pe chipul ei finut ca de papusa, apoi o sarutase cu atata pasiune si sete parca cineva ii luase mintile. Intradevar, ea ii luase mintile total. Era asa de inocenta, iar aceasta latura a ei te atragea. Nu puteai sa stai departe de ea. Era ca un ingeras cu parul roz carliontat si cu ochi mari si cafenii de care nu poti sa te saturi. O stranse usor pe fata ridicand-o usor in bratele sale, fara sa se desprinda din sarutul lung si tandru. Nimeni si nimic nu avea sa-i strice sentimentele mai ales pentru ea. Era in stare sa faca orice.

Se cutremură la fiecare sărut, la fiecare atingere a tânărului, dar nu de frică ci de plăcere. Dorise cu atâta pasiune să-i simtă gustul dulceag al buzelor sale, de atât amar de vreme. Îi răspunse cu aceeaşi dorinţă, cu aceeaşi pasiune, cu aceeaşi dragoste ce i-o purtase mereu, trecând cu delicateţe braţele după gâtul băiatului.
Mulţi îl catalogau drept tipul insensibil, căruia nu-i păsa de nimic şi de nimeni, însă el nu era aşa. Majoritatea nu-şi dădeau silinţa suficientă în a-l cunoaşte pe adevăratul Alexander. Însă era suficient doar ca ea să ştie, doar ca ea să-l alinte când avea ocazia şi să-l simtă aproape de ea. Se afundă din ce în ce mai mult în acel sărut patimaş, mângâindu-i cu delicateţe obrajii firavi ai acestuia.

La un momentdat se desprinse din sarut, privind-o cateva clipe profund in ochii sai mari si cafenii. Pentru prima oara ii sopti la ureche un "Te iubesc" finut, chipul luminandu-i instantaneu. Da, era indragostit. Si inca cum. Fata de ceilalti era rece, crud, indiferent dar cu ea era cu totul altul. Mai exact, opusul. Vroia sa fie langa el pana cand inchide ochii si mai mult de atat.

După ce Alex se desprinse din sărut, îşi trecu finuţ degetele albe prin părul său lung şi negru ca abanosul şi închise uşor ochii când îşi apropia chipul de al ei. Simţea cum îi vibra tot corpul când îi auzi acele două cuvinte eterne, dulci şi suave gâdilându-i cu plăcere auzul.
- Şi eu te iubesc. îi răspunse la fel de şoptit, sinceră şi uşor tremurat căci nu credea vreodată că avea să se întâmple şi lucrul acesta. În momentul de faţă ar fi fost tare egoistă, şi-l închipuia doar cu ea, mereu alături de ea şi dânsa la fel, împărtăşindu-i cu sinceritate şi dragoste sentimentele. În sfârşit, clipa la care aştepta de atâta timp se împlinise, astăzi, pe acel coridor ce dintr-o clipă arăta ca din filmele de groază, acum era locul perfect pentru un sărut sincer şi plin de pasiune.