"All life is an experiment. The more experiments you make the better."

Soarele strălucea puternic pe cerul senin, fără pic de nori în acea după-amiază splendidă. Vântul adia uşor prin părul rozaliu şi cârlionţat al unei tinere, împrăştiind arome dulci de jur-împrejur. Liniştea se înăbuşă în râsul cristalin al fetei, iar în curând nu se mai auzi nici melodia vântului printre ramurile solide dar şi firave ale copacilor. Alice îşi ţinea cu atenţie materialul rochiţei simple şi foarte colorate printre degetele subţiri şi albe, alergând plină de viaţă la marginea acelui codru des. Tânăra rozalie se armoniza cu totul din jurul ei, oprindu-se atunci în loc şi întinse larg mâinile în aer, trăgând cât putu ea de adânc aerul în piept. Pe buzele roşii se pictă un zâmbet suav şi dulce, treptat lărgindu-se într-unul frumos şi uşor, se lăsă pe spate să cadă în iarba mare şi deasă. Adora să facă acest lucru, iubea natura şi tot ceea ce ţinea de ea.

Nici nu-şi dădea seama ce dumnezeului făcea în pădure, dar nevoia de o pauză îşi spusese cuvântul până la urmă. Se săturase de toate acele discuţii, de certurile avute cu liderii altor găşti, mai puţin importante şi decise că era vremea relaxării. Renunţă la pantofi de mult, călcând liberă prin iarbă, bucurându-se de atingerea soarelui. Un râs dulce îi atrase atenţia şi imediat recunoscu persoana ce îşi pierdea vremea pe acolo. Se îndreptă spre locul unde ştia că o va găsi, ridicându-şi poalele rochiei ce-o purta, apoi zâmbi larg şi dulce, când o văzu pe Alice.
-Alice! exclamă veselă şi se opri lângă ea, aplecându-se uşor. Chicoti slab, clipind des şi o privi cu zâmbetul pe buze.

Se întinse cât putu ea de mult prin iarba moale şi deasă, chicotul colorat neputând dispărea din partea ei, nu în acele clipe. Plină de energie însă, se ridică de jos şi după ce-şi întinse gingaşă braţele firave în aer, se învârti asemeni unui copilaş mititel ce se bucura de orice lucru mărunt i se oferea. Mereu natura o bine-dispunea, indiferent de circumstanţele în care avea să se afle.
La scurt timp, îşi aude numele strigat de o voce feminină, una veselă, cam ca ea. Rozalia îşi întoarse privirea caldă şi cafenie în direcţia respectivă însă zâmbetul i se lărgi treptat când o observă pe Mellinda la câţiva paşi de ea.
- Bună, Mellinda! o salută Alice plină de viaţă, cu o energie molipsitoare, însoţită de un râs cristalin şi colorat.

O urmări cu zâmbetul pe buze cum se bucură de soarele ce părea că ţinea cu ele în acea zi.
-Nu te-am văzut de-un car de timp, zise şi-şi umflă uşor obrajii rozalii, apoi se opri în faţa ei, punându-şi palmele în şolduri. Chicoti dulce, şi-şi scutură capul uşor, părul lung, ce-i era lăsat liber pe spate, biciundu-i chipul. Clipi des, apoi îşi îndreptă toată atenţia asupra tinerei. Ce-i drept, pe mulţi din grup nu-i mai văzuse de mult şi era o plăcere când se puteau întâlni. Redfern devenise pentru ea ca o a doua familie şi-şi iubea fiecare coleg, ştiind că fără ei nu s-ar putea descurca. Surâse blând.

- De asemenea! îi răspunse cu aceeaşi seninătate în glas, iar la scurt timp o îmbrăţişă cu drag - mai ales cum îi era firea, asupra persoanelor dragi nu îşi putu stăpâni acele sentimente ce o "încolţeau". Era mândră de faptul că o tânără conducea un asemenea grup, era mândră că era Mellinda. De fapt, ea era bucuroasă pentru multe lucruri, chiar şi pentru acestea şi altele mărunte, indiferent că nu era tot timpul o fire dură atunci când trebuia, dar mereu se străduia cât putea şi măcar unele lucruri îi puteau reuşi.

O strânse uşor în braţele ei, apoi clipi adorabil şi se trânti pe iarbă, lăsând un mic râset să-i iasă printre buze. O privi pe Alice.
-Şi pe un ai fost? Dacă stau să mă gândesc mai toţi sunt plecaţi, spuse şi-şi umflă obrajii, apoi îşi strânse picioarele sub ea, aranjându-şi rochia albă ce-o purta. Îşi lăsă capul într-o parte, analizând-o pe rozalie, având acel zâmbet dulce şi copilăresc pe chipul alb. Trase aer în piept, jucându-se cu un fir de iarbă, pe care îl rotea între degetele lungi şi albicioase.

- Am fost nevoită să plec pentru bursă, ştii tu.. facultatea. începu rozalia pe acelaşi ton vioi şi se aşeză gingaşă pe iarbă lângă Mellinda, în stil turcesc. Cam atât, nu a fost ceva îngrijorător! adăugă după o clipă de linişte în care lăsă adierea vântului să-i mângâie chipul albicios, şi totuşi cu o nuanţă trandafirie în obraji. Închise pentru o secundă ochii şi trase aer adânc în piept, bucurându-se nespus de acel moment.

-Înţeleg. Păi mă bucur că te-ai întors. M-am mai întâlnit cu câţiva membrii, spuse şi-şi duse un deget pe bărbie, apoi surâse şi se întinse pe iarbă, părul lung şi rozaliu, răsfirându-se în jurul ei. Privi cerul albastru, apoi ridică un braţ în aer, începând să traseze linii în aer, de parcă ar fi putut mişca norii după bunul plac. Clipi des.
-În curând va trebui să ne strângem toţi. Am nevoie de băieţi. Am pierdut noul transport de marfă, zise după un timp şi chipul i se întunecă, amintindu-şi cât de patetică fusese în cursa aceea. Îşi muşcă buzele.

Alice îi zâmbi dulce şi finuţ pentru început, aşa că adoptă acea atitudine de copil cuminte şi o ascultă în linişte. Între timp, rupse o floare roşie din dreptul ei şi îşi trecu delicat vârful degetelor peste petalele acestea însă imediat îşi ridică privirea cafenie când îi auzi ultima frază.
- L-am pierdut? Cum aşa? întrebă pe un ton încet, unul la fel de timid şi totuşi îngrijorat. Îşi lăsă mâna să-i cadă firav în poală şi o urmări discretă cu privirea pe Mellinda, muşcându-şi foarte uşor buzele rozalii.

Îşi dădu câteva şuviţe de pe chip şi oftă din toţi rărunchii, închizându-şi ochii pentru câteva minute bune. Îi redeschise şi îşi îndreptă privirea spre Alice, zâmbind şters.
-Am... pierdut cursa. Se pare că liderul Crimson a avut unii aşi în mânecă pe care nu s-a sfiit. Tipul ăla nu pierde nicio ocazie pentru a mă batjocorii. Că vai, "ce caută prinţesa asta aici", spuse şi la ultima parte îşi dădu ochii peste cap. Se ridică în fund, arânjându-şi părul pe umerii goi şi micuţi, apoi trase aer în piept, privind absentă într-un punct fix.
-M-am săturat de toţi cei care comentează pe seama Redfern'ului, murmură şi oftă din nou, clătinând din cap.

Alice o ascultă la fel de liniştită, dându-se atunci mai aproape de ea şi îi dădu la o parte câteva şuviţe de pe chip.
- Mereu va fi cineva rău care va încerca să te coboare, să te demoralizeze. Însă trebuie să fim tari, să nu cădem în plasa unor presiuni şi să ne menţinem aşa cum suntem. Este problema lui ceea ce crede, tu ştii cine eşti, ce-ai făcut şi cum de-ai ajuns să fii şefa Redfern-ului. Însă nu totul constă ca doar tipii să conducă, unii dintre ei nici nu ştiu că o fată poate face lucrurile să meargă strună. surâse atunci Alice la ultimele fraze şi o privi cu blândeţe pe Mellinda. Cert este că.. va fi o dată viitoare în care le putem demonstra că totuşi suntem buni de ceva, mai buni decât ei, chiar dacă au susţin contrariul. Însă cine ştie.. poate şeful de la Crimson nu este chiar atât de rău pe cât arată. Mereu sub carcasa dură, se ascunde şi ceva de care se teme să arate într-adevăr. adăugă uşor gânditoare rozalia şi începu să rupă petalele floricelei.